Eu sunt cel ce sunt

EU SUNT CEL CE SUNT
(Un Om în dialog cu-n Pom)

-M-asez la umbra ta batrâne,
Caci ma framânt si ma gândesc:
Cum de rezisti în asta lume?
Caci eu de jale ma topesc.

Esti biciuit de vânt, furtuna,
Si frunze ti se pârjolesc,
În toata arsita nebuna,
Iar crengi se frâng si iar iti cresc.

Si neclintit ramâi, si drept,
Zi dupa zi si an de an,
Iar eu nu stiu cum e-ntelept
Sa merg în tot acest noian.

Asa gândea sarmanul om,
Zdrobit de multele nevoi,
Era doar el si dragul pom,
În Universul lor de doi.

Copacul plânsu-i asculta,
Si trupu-i fremata usor,
În boarea care adia,
Sub cerul cu un singur nor.

A stat si-a cugetat putin,
Dar neavând gura de spus,
Acelui om sfârsit de chin,
Cuvinte-n gândul sau a pus:

Prieten bun, secretul meu
Este ca EU STIU CINE SUNT,
Iar astfel îmi cunosc mereu
Menirea pe acest Pamânt.

Sunt fabrica de oxigen
Prin care viata se sustine,
Si niciodata nu ma tem
Ca mâine n-o sa fie bine.

Sunt pentru pasarele casa,
Chiar si insecte gazduiesc,
Iar sub coroana mea frumoasa,
Multi trecatori se odihnesc.

Iar dupa cum tu vezi prea bine,
Mai este-n datoria mea,
Sa am acum grija de tine,
Sa treci de cumpana cea grea.

Asculta deci, spre alinare,
Si nu uita al meu cuvânt,
Ca Viata-i binecuvântare
Când tu spui: „EU SUNT CEL CE SUNT!”

(Mihaela Tristar, 24.02.2019)